CÂNEPA ÎN CONSTRUCȚII

Cânepa folosită astăzi în construcții, reprezintă o proporție foarte mică, dar în creștere din capacitatea de producție de cânepă, a agriculturii românești.

Principalele utilități ale cânepii în construcții sunt betonul de cânepă din puzderie (inima lemnoasă a plantei) și saltele izolatoare nețesute din fibre (de pe exteriorul bățului).

Beton de cânepă sau hempcrete este termenul popular folosit pentru biocompozitul obținut prin malaxarea la umed al unei măcinături din bețele lemnoase ale plantei (puzderie) și a unui liant pe bază de var, pentru a crea un material ce poate fi turnat în cofraje. Acesta formează un material neportant, sustenabil, ”respirabil” (permeabil la vapori de apă), izolator termic și acustic ce poate fi folosit pentru a forma pereți, podele, tavane și izolație pentru acoperiș.

Betonul de cânepă fost dezvoltat în Franța în anii ‘80 când se făceau experimente cu scopul de a găsi un înlocuitor adecvat pentru clădirile medievale cu structură de lemn și pereți cu împletitură de nuiele și chirpici sau varniță. După război, toată Europa era martoră a pagubelor provocate unor astfel de clădiri prin reparații rapide cu ciment, un material care nu respiră. Folosind acest material pentru a înlocui mortarele respirabile din pamânt și var din clădirile istorice, au împiedicat respirația materialului clădirii, care a acumulat umiditate, afectând astfel structura de rezistență de lemn și a dus la distrugerea clădirilor de patrimoniu.

Se căuta o soluție care nu doar să păstreze permeabilitatea naturală a materialelor existente, adică să păstreze sănătatea clădirii, dar să ofere și izolație termică.

S-a descoperit că tulpina plantei de cânepă, foarte durabilă și compusă din celuloză puternică (capabilă să treacă prin ciclul umed-uscat și invers aproape la infinit fără a se degrada), era un agregat ideal de adăugat la mortarele de var pentru a obține acest efect.

Datorită structurii celulare a tulpinii de cânepă în structura matriceală creată de bucățile individuale de cânepă din interiorul peretelui, împreună cu proprietățile liantului de var în sine, un perete de beton de cânepă are o bună capacitate de a absorbi și de a elibera umiditatea. De asemenea, deoarece o mare cantitate de aer este prinsă în interiorul unui perete de beton de cânepă (atât în interiorul cânepei în sine, cât și în matricea puzderiei de cânepă din materialul turnat), este un material izolator surprinzător de bun, iar densitatea pe care o adaugă liantul de var oferă materialul finit o cantitate bună de masă termică.

Aproape de îndată ce această tehnică a fost dezvoltată pentru repararea clădirilor istorice, oamenii au început să experimenteze utilizarea ei în clădiri sustenabile noi și au descoperit că este la fel de potrivită și pentru această aplicație.

Construirea cu cânepă, este un fenomen nou? 

Este puțin probabil ca civilizațiile umane să fi cultivat planta timp de milenii pentru o gamă atât de largă de utilizări fără a o folosi în clădirile lor.

”În această țară cânepa crește ca inul, dar este mult mai groasă și mai mare. Cânepa crește spontan și semănată, iar din ea tracii își fac hainele”  scria Herodot în anul 450 î.Hr. 

Cu toate acestea, este puțin probabil ca dovezile fizice ale unei astfel de utilizări în antichitate să supraviețuiască, deoarece materialele de construcție pe bază de plante se vor descompune, desigur, în cele din urmă, revenind în solul de unde au provenit. Până la urmă, acesta este un aspect al motivului pentru care suntem interesați de cânepă astăzi: este un material de construcție cu impact redus și ne ne va permite să ne adăpostim „ușor”, fără a lăsa în urmă o moștenire de efecte adverse asupra mediului.

Există dovezi că materialele de construcție cu cânepă nu au început în secolul al XX-lea și, în plus, clădirile de cânepă întreținute corespunzător pot rezista secole. O clădire istorică în care s-a folosit cânepa în frescele pereților este mănăstirea Voroneț, construită în 3 luni și 3 săptămâni în anul 1488, acum 5 secole.

La momentul scrierii acestui articol betonul de cânepa este folosit în construcții de aproximativ 25 de ani de la ”invenția” lui în anii ‘80. Utilizarea betonului de cânepă s-a popularizat gradual, întâi în Europa, apoi în restul lumii, iar numărul de persoane ce îl folosesc, atât în clădiri noi dar și în clădiri existente, continuă să crească.

Întrucât industria românească de construcții este notoriu de lentă în adoptarea de noi practici, a fost în mare măsură sceptică cu privire la necesitatea (sau chiar posibilitatea) utilizării materialelor naturale. Programele cum ar fi Casa Verde, sunt importante pentru a facilita investigarea problemelor legate de adoptarea pe scară largă a materialelor naturale în sectorul de construcții. Programul a avut cu siguranță provocările sale și multe dintre proiectele întreprinse au suferit într-o oarecare măsură de lipsa de experiență a constructorilor care au primit materiale noi cu care să lucreze. Cu toate acestea, rezultatele generale au fost încurajatoare și nu au fost întâmpinate probleme care să sugereze că betonul de cânepă, împreună cu alte materiale naturale, nu ar fi potrivit pentru adoptare la scară tot mai mare în industria de construcții din România.

Există, de asemenea, câteva alte utilizări ale plantei de cânepă în construcții, în primul rând ale fibrelor liberiene în fabricarea saltelelor izolatoare nețesute cât și a puzderiei și a fibrelor ca armătură în tencuielile de var, oferind rezistență suplimentară și o oarecare izolație tencuielii.