LIANTUL PE BAZĂ DE VAR

Principalul constituent al lianților utilizați pentru betonul de cânepă este varul de construcție: un produs obținut din surse naturale și abundente de carbonat de calciu, ars la temperaturi de peste 700 °C pentru a obține cel mai folosit material de construcție din istorie.

Interesul crescut din anii ‘50 încoace pentru proprietățile diferitelor varuri de construcție a condus la sintetizarea și patentarea multor varuri artificiale în efortul de a crea mortare cu caracteristici deosebit de dorite. Cea mai semnificativă dezvoltare a fost brevetarea cimentului Portland, de către Joseph Aspdin, un zidar britanic, în 1824. Cimentul Portland se obține prin arderea unor cantități specifice de calcar și alte materiale, o dată la 600 °C pentru calcinare și o a doua oară, la aproximativ 1,450 °C pentru a sinteriza materialele și obține un material cu o întărire rapidă, dură și predictibilă. A fost nevoie de mult timp pentru ca cimentul Portland să înlocuiască varul în industria construcțiilor, din cauza costurilor ridicate a fost adoptat pe scară largă abia după anii 60 în perioada postbelică, când cimentul înlocuia, practic peste tot, varul hidraulic pentru mortare.

În ultimele decenii în Europa, a existat o trezire a interesului pentru utilizarea varului în clădirile de patrimoniu. Acest lucru a condus la o conștientizare sporită a calităților unei game diferite de varuri de construcție și la înțelegerea de ce acestea sunt atât de importante - nu numai în clădirile tradiționale, dar și cele naturale de astăzi.

Mortarele și tencuielile realizate din var de construcție, nu numai că au o energie încorporată mai mică, deci o amprentă de carbon mai mică, ci sunt și permeabile la vapori în starea lor finită, ceea ce are implicații importante asupra modului în care funcționează în țesătura clădirii: ajutând la gestionarea umidității în interiorul structurii și, prin urmare, să păstreze materialele utilizate pentru construcția acesteia în stare bună. Deoarece varul este și higroscopic, mortarele și tencuielile de var ajută la „tamponarea” nivelului de umiditate din clădire, ceea ce este benefic pentru sănătatea ocupanților.

Varul pentru construcții este produs din carbonat de calciu (CaCO₃), care se găsește în mod natural în calcar de carieră, cretă, roci de corali sau scoici. Materiile prime sunt arse într-un cuptor, provocând o schimbare chimică: se degajă dioxid de carbon (CO₂), lăsând în urmă oxid de calciu (CaO) - o substanță cunoscută sub numele de var nestins. Varul nestins este un material foarte reactiv care produce o cantitate mare de căldură atunci când este amestecat cu apă. Are nevoie de  mare atenție în depozitare și manipulare deoarece poate provoca cu ușurință răni grave la manipulare și poate declanșa incendii dacă se umezește în timpul depozitării.

Atunci când varul nestins este amestecat cu apă, într-un proces cunoscut sub numele de „stingere”, se produce hidroxid de calciu (Ca(OH)₂). Aceasta se numește „var hidratat”. Acest var, atunci când este aplicat pe o clădire sub formă de mortar sau tencuială, se va întări lent prin „carbonatare” - reacționând cu dioxidul de carbon din aer.

Deoarece rezultatul final al carbonatării este carbonatul de calciu (CaCO₃) - la fel ca materia primă originală - procesul de transformare a calcarului în var nestins și a varului hidratat în var de construcție întărit este cunoscut ca „ciclul varului”. Totuși, în realitate, varul carbonatat din clădire este o substanță foarte diferită de calcarul original, din punct de vedere al aspectului și proprietăților și mai ales prin rezistența și duritatea acestuia.

Varul hidratat CL

Atunci când se produce var din depozite de calcar sau cretă relativ pure, precum cele întâlnite în România în județele Hunedoara și Brașov, există două opțiuni de a obține var hidratat:

- dacă se folosește puțin mai mult decât cantitatea suficientă de apă necesară pentru a reacționa cu varul nestins, excesul mic de apă este eliminat de căldură pentru a rezulta o pulbere comercializată în mod obișnuit constructorilor ca „var hidratat” vândut în saci de 25 kg sau în vrac.

- dacă se adaugă mult prea multă apă în timpul hidratării varului nestins, atunci varul rezultat devine „lapte de var” în suspensie. Această substanță este cernută și depozitată până când se așează într-o masă albă și densă, numită „pastă de var”, acoperită de un lichid limpede - o soluție saturată de var cunoscută sub numele de „apă de var”.

Varul hidratat, datorită carbonatării lui prin reacția cu aerul, este de obicei cunoscut sub denumirea de „var hidratat”, „var calcic” sau ” CL”.

Varul hidraulic NHL

Deoarece varul hidratat se întărește lent în câteva săptămâni sau luni prin expunerea la aer, acesta nu este potrivit  pentru toate aplicațiile. Timp de mii de ani, zidarii și inginerii au experimentat cu utilizarea diferitelor tipuri de piatră și au descoperit că produc var de construcție cu o gamă de calități diferite.

S-a descoperit că anumite tipuri de calcar cu anumite depuneri de argilă,  expuse la temperaturi între 900 și 1000°C, au produs un var de construcție care a fost capabil să se întărească relativ rapid la expunerea la o cantitate mică de apă (hidratare), spre deosebire de o uscare lentă prin la expunerea la aer (carbonatare). De asemenea, varul hidraulic se întărește mai puternic și are un nivel mai scăzut de permeabilitate la vaporii de apă decât varu hidratat. Aceste proprietăți au făcut ca aceste tip de var să fie căutat în utilizarea în anumite aplicații în care era necesară o priză tare, o priză rapidă, o priză sub apă împreună cu rezistența la pătrunderea umezelii: în principal pentru lucrări de inginerie semnificative și pentru poduri, pentru fundații în soluri umede, tencuieli exterioare redă în climă umedă. Începând cu anii '50, cimentul Portland a fost utilizat pe scară largă pentru majoritatea acestor aplicații.

Varul formulat FL/HL

De-a lungul istoriei, ori de câte ori varul hidraulic nu au fost disponibil,  fost prea scump sau, are o amprentă de carbon prea mare, oamenii au adăugat varului hidratat o serie de aditivi de întărire care reacționează cu calciul în prezența apei pentru a oferi mortarului sau tencuielii un grad de întărire hidraulică necesară în timpul construcției.

Acești aditivi conțin anumite argile, cenușă vulcanică, pudră de cărămidă foarte fin divizată, chiar și ciment care se combină cu varul hidratat pentru a produce un efect hidraulic similar cu cel obținut în var hidraulic natural dar păstrând permeabilitatea vaporilor de apă. Utilizarea aditivilor pentru crearea de var hidraulic artificial continuă și astăzi, în special în România, unde a existat întotdeauna o tendință de a obține o întărire hidraulică mai mare decât este posibil cu materialele locale, fără costuri suplimentare uriașe, atât financiare cât și de mediu.

Pentru a întruni toate caracteristicile de performanță dorite pentru construcția de case pasive, naturale, care respiră împreună cu locuitorii lor, la MAMA SATIVA® am conceput un liant pe bază de var hidratat formulat cu agenți de întărire hidraulică ce oferă o amprentă de carbon negativă și concomitent un preț accesibil Numit LCB™ sau Liant pentru CânepăBeton™. 
Pentru cei ce doresc un material compet natural am creat LCN™ sau Linat Carpatic Natural, un var hidraulic natural.